marți, 31 mai 2011

România partea 4 ...... România văzută lin, din 4x4, cu praf, noroi şi nori, mure, afine, sălbăticii, brazi şi prieteni

09 iulie 2011 începe România partea 4........... care va fi de fapt sfârşitul preumblărilor mele off-road prin România şi un mic antrenament pentru Africa de Nord, Mongolia şi North Cape, nu neapărat în această ordine. Voi încerca să postez în fiecare zi impresii şi imagini despre călătorie(hai să nu-i zic aventură):). Traseul încă nu este stabilit 100% dar va cuprinde Munţii Parâng, Retezat, zona Nerei, şi Apusenii. Iar ca să vă incit..... vă amintesc doar iulie 2009 :) http://www.youtube.com/watch?v=-1OJKfAL1Kw
Prefaţă: :):)


 Vineri, 08.07.2011, ora 11,58 pm:
-mesaj de pe frontul impachetarilor:):) finale. 
Nu stiu cum o sa incapa atatea in rusoaica. De micuta schioapa nici nu mai vorbesc (Wranglerul lui Dan). Fericitul este Daniel si ca sa fim rai, si sa stea si el mai inghesuit, am aruncat o parte din bagaje in Cherokee-ul lui. Singura strangere de inima e sa nu fi uitat prin garaj un lucru marunt de-al nostru: cortul, un sac de dormit......... Nu mai am rabdare:) 
Ne-am intors de cateva zile.....insa tot visam!
A fost, a trecut din pacate, a fost aproape perfect(sper sa faceti o exceptie cu gradul asta de comparatie).

Din pacate am revenit in Bucuresti. Din pacate nu am reusit sa postez in fiecare zi, nici macar la 5 zile ce am facut pe traseu. E greu sa-ti exprimi sentimentele in acele momente de trairi frumoase. Sau cel putin mie mi-e greu. Nu stiu de ce. Poate ca nu vreau sa se termine acele clipe si pastrez aceasta evadare, de a scrie mai incolo ceea ce am trait, pentru a prelungi fericirea.
Am facut 2150 de km in 14 zile. Am facut vreo 700 de km de trasee offroad, forestiere etc. Am vazut insa prea putin din aceasta tara. Am zis ca asta va fi ultima calatorie prin Romania. Insa sunt atat de multe lucruri frumoase de descoperit, de vazut si de trait acolo macar si cateva ore. Daca vreti sa vedeti ce e mai frumos in Romania luati-va un 4x4. Nu conteaza ce anume....chiar si un Duster. Important e sa ajungeti cu el acolo unde vedeti un baraj ratacit prin munte, la capatul unei poteci, pe varful unui munte. Orice alt fel de concediu prin Romania e egal cu zero. E doar asfalt, iar minunile fug de asa zisa civilizatie.
Dupa aceste zile orice hotel de cinci stele e egal cu zero. Nu ai cum sa te simti fericit acolo. Fericirea sta in libertatea de a pune cortul intre brazi, m-am simti fericit cand am mancat fasolea aia cu ciolan facuta la ciaun de Ruxandra langa Lacul Galbenul, am fost fericit cand am urcat cu Niva pana pe Parangul Mic, am fost fericit cand am avut chilotii uzi de atata ploaie in Cetatile Ponorului :).

Am plecat sambata, pe 9 iulie, adica acu' vreo doua saptamani din Bucuresti. Bineinteles ca Dan a trebuit sa intarzie:):):):) Cica nu a reusit sa puna atatea bagaje in TJ-ul lui. Daneeeee........ ia un HDJ:):)
Am avut un drum plictisitor pe autostrada, da' ne-am potolit putin foame dupa "Dealul Negru", nu mai stiu cum se cheama popasul. Nu a fost vreun popas din zona aia cu micii "giganti" unde nu mai stii unde sa te opresti de atata mancare buna. A fost undeva la vreo 10 km inainte de Rm. Valcea. Din pacate prima bere a fost calda:):)
Manastirea Polovragi a ramas la fel de frumoasa si linistita ca acum 3 ani. Cred ca ar merita sa traiesti o experienta in a te caza vreo 2 nopti la manastire:):):) ...asa un fel de dezalcolizare pana scot calugarii vinul de prin beciuri:)





Da' ne-am sacrificat pana am intrat in Cheile Oltetului unde am putut degusta in voie putina palinca si un pic de bere.
Au fost vreo 20-30 de km de forestier prin Cheile Oltetului. Zona e superba. Se poate face, cu oarece atentie, si cu un 2x4. 








Asta daca ai furtunele necoapte la masina:):) Ceea ce Daniel nu avea. Cica nu era in lista de concediu si un furtun de la GC-ul lui tot facea fasssssss. Asta pana l-am legat cu ceva banda izolatoare cumparata cu 3 lei rola si asa i-am rezolvat pentru putin timp pe americani.

Dan si Ruxandra facusera rezervare la Cabana Petrimanu pentru prima noapte. Noi, ceilalti, muritorii de rand, trebuia sa stam la cort:). 
Frumoasa cabana de altfel. Cabanierul foarte primitor, aducea cu un membru al academiei romane de smen valutar. Camerele mari, curate, peretii cu scanduri curate si gauri mari intre ele. Nici porcul nu l-as caza acolo. Asa ca cei doi au coborat printre muritorii de rand si s-au alaturat plebei, deschizandu-si cortul undeva la vreo 50 de metri de Lacul Galbenul:) sau Lacul Petrimanu(pe unele harti primul lac de pe Latorita e Galbenu pe altele celalalt). Si ca sa nu fiu egoist va dau si harta unde ne-am cazat primele doua nopti:)



Dupa vreo luna si ceva...si ceva bere mi-am luat inima in dinti si am zis sa mai scriu putin pe aici:)
Am plecat dupa doua nopti de langa ceaunul cu fasole, dar l-am luat si pe el cu noi-deja a ajuns sa fie un personaj important al calatoriei noastre:). Ne-am indreptat burtile pline de ciolan afumat si ceva muraturi catre Ciungetu. Am vrut sa facem in aceeasi zi Strategica dar una dintre masinile nascute in inima fast-food-ului a zis ca nu vrea mai departe, asa ca dupa o urcare de vreo 500 de metri ne-am intors in Ciungetu si i-am dat ceva lapte de vaca proaspat muls, niste coacaz, putina branza abia scoasa din tifonul in care s-a scurs zerul si vreo 50 de cm de furtun nou innadit cu putina teava de cupru :).
Tot raul spre bine. Ne-am simtit excelent acolo chiar daca vecinii se speriasera pe la 11 noaptea la cat tipam eu si cu Daniel, unul la altul, unul huuuu basescu altul sus basescu:):):) Gabriela...stai linistita ca am ramas prieteni:)
Ah...si ca sa nu uit....MUIE BASESCU!!!!!!! Nu m-am putut abtine:):):), dar asta e Daniel...asta e blogul meu...sac:):):)
In urmatoarea zi am prins putin curaj, am indesat niste bere in lada frigorifica si am plecat spre Strategica. Asta e probabil ultimul drum frumos al Romaniei. Ma bucur ca am apucat sa-l fac, sunt fericit ca am apucat sa fac Transaplina in 2008, inainte de a fi manelizata(a se citi asfaltata). Ma bucur ca am trait acele clipe in care, in 2008, eram doua masini si vreo 100 de cai salbatici, nu mai era nimeni in jurul nostru. A fost fain si probabil nu o sa mai traim asa ceva.
Strategica e superba, dar e splendida daca esti impreuna cu Alina, Ruxandra, Dan, Gabriela, Daniel, Ramona si bineinteles eu:) Daca aveti un Mini bagati-va pe acolo. Orice leu bagat intr-o noua baie de la motor merita:). Ei..acum sa nu o luati chiar de buna, dar trebyuie neaparat sa mergeti pe Strategica. Chiar merita. Mergeti doar prin golul alpin, pe varfuri, deasupra civilizatiei. Drmul dureaza cam 4 ore, mers lejer, cu binemeritatele pauze de poze. Astea sa nu le ratati ca cine stie cand o sa fie asfaltat si drumul asta doar pentru a mai trage niste bani.
Si daca tot mergeti pe Strategica sa va opriti si la o stana si sa va lasati petite ca in cazul Alinei......cat trebuie sa dam la nunta?:):):) ups....am uitat de pozele promise ca le voi trimite:) Rezolv asta cat mai curand.
Transalpina nu mai are niciun farmec decat, poate, pentru vreun rutier nechibzuit care vrea sa ia curbele cu viteze uitand ca acest drum nu ar fi trebuit deschis dupa asfaltare pentru ca lipsesc mare parte din parapetii de protectie. E un drum chiar periculos. Nu stiu cum de l-au deschis circulatiei?!!!
Drumul de la intersectia Strategica cu Transalpina si pana la Obarsia Lotrului este plictisitor, iar de la Obarsie pana in Petrosani este un chin(se pare ca de acolo jegurile astea care ne conduc acum nu au putut sa-si traga niciun leut si l-au lasat plin de gropi). Nu am mers direct in Petrosani ci am urcat spre Parangul Mic. Am urcat, am tot urcat, am si ajuns pe Vf. Parangul Mic acolo unde, chiar daca in atmosfera erau vreo 10 grade, in apa de la motor erau vreo 130:):):). Da' asta e....Am lasat capota ridicata vreo 10 minute si am plecat inapoi la vale. Credeam ca la urcat e greu. Ce teapa!!!! La vale a fost iad. Franele s-au incins, apa iar a urcat, bine ca nu mai sare din a-ntaia:) Cred ca acolo mi s-a facut praf rulmentul de pe stanga fata:)
Oricum de la coborarea aia si pana in Hateg am mers numai intr-un huruit:):):):)
Noaptea ne-a prins undeva la o pensiune in Campul lui Neag unde nu aveam cum rata sansa sa facem un gratar si un porumb si ala chinuit pe gratar:).



Transalpina, Apuseni: foarte tare frate ! - 2008

Aşa cum am tot cârcotit pe aici prin 'Expediţii ', la iniţiativa lui Bogdan ( bbb ), pentru care îl felicit şi îi mulţumesc de invitaţie, am reuşit să punem cap la coadă o năzdrăvană rusoaică ( Niva rulz ) şi pe micuţa americană ( Wrangler YJ ), la o minunată drumeţie, pe cărările, mai bune sau mai rele, mai drepte sau mai înclinate, mai uscate sau mai ude, de prin ţarişoara noastră dragă.
Dupa bătrânul ceas al americancei mele, am băgat 834 mile ( aprox. 1335 km ), din care aproape jumătate pe alte caldarâmuri decât asfaltate, desfătându-ne privirea, mintea şi sufletul cu mănăstiri, peşteri, lacuri, râuri şi cascade, sate şi cătunuri, vârfuri 'nalte şi fructele pădurilor.
Câteva repere ale plimbării noastre, în ordinea în care ne-au aparut în cale:

Bucale-Rm Vâlcea- Mănăstirea Bistriţa ( Peştera Liliecilor ), Mănăstirea Polovragi ( Peştera cu acelaşi nume), Rânca, Vf. Păpuşa ( începutul Transalpinei ), Obârşia Lotrului, Lacul Vidra, Şugag, Sebeş, Alba Iulia, Roşia Montana ( Minele Romane, Tăul Mare, Tăul Mic ), Arieşeni ( Peştera Vârciorog, vârful Biharia, Groapa Ruginoasa ), Gârda de Jos ( Gheţarul Scărişoara ), Călineasa, I.C. Ponor ( Lacul Fântanele, Peştera Şura Mică, Cheile Someşului Cald, Cetăţile Rădesei ), Padiş, Huedin - şi din nou acasă ........
Dacă am uitat ceva, pozele vor spune de la sine.(scris de Knut - Daniel)
Vf. Păpuşa văzut din Rânca
Început de drum spre fericire - Transalpina - de la Rânca spre Obârşia Lotrului
Vf. Păpuşa - într-un final am ajuns cu masinile acolo sus


Pe Vf. Păpuşa - 2135 m
Vf. Păpuşa
Vedere spre Rânca de pe Vf. Păpuşa

Cai săbatici pe Transalpina
Drum spre cer

Un camping foarte fain in localitatea Căpâlna ( spre Sebeş)
Străduţă în Roşia Montană


După mure undeva pe lângă Arieşeni
O mică plimbare
După ce am alungat ursul ne aşezăm la o gustare
Spre Groapa Ruginoasa
Groapa Ruginoasa
O frumuseţe
Peştera şi gheţarul Scărişoara (localitatea Gârda de Sus)
Drumul de la Gheţarul Scărişoara spre I.C. Ponor
În sfârşit.......... prima noapte la cort

Camping în Padiş
Din păcate, a trebuit să ne despărţim după numai o săptămână de Gabriela şi Daniel aşă că am continuat  călătoria doar noi doi(pentru încă vreo 7 zile). Nu ştiam exact încotro să mai mergem aşă că ne-am îndreptat spre puţină relaxare pe la Băile Felix. Nu am avut noroc de vreme faina iar staţiunea era puţin manelizată.Nu am rezistat şi a doua zi aici şi am făcut o plimbare pe la vecini, la Debrecen. Oraş destul de vechi, cu oarece istorie şi foarte curat.
Următoarea săptămână am început-o iarăşi pe şosele şi coclauri. Am ajuns pe la Peştera Urşilor de la Chişcău, iar seara am pus capul pe pernă la Timişoara unde am stat două zile. E prima dată când ajung în Timişoara şi ce să zic ..... diferenţă foarte mare între maneaua asta sudistă de Bucureşti şi Timişoara. Nu are rost să mai comentăm.
De la Timişoara am plecat spre Cheile Nerei. Din păcate nu am reuşit să le vizităm cum trebuie(da" o să ne luăm revanşa), ci doar am dat o fugă prin zonă, iar seara am intrat în Băile Herculane. Cred că este localitatea aşezată în cel mai frumos peisaj din această tară. Peisaj avem dar nu avem minte să tragem foloase de pe urma lui. Staţiunea este o tristeţe totală.
Cazanele Dunării au mai alungat din "mucegaiul" Băilor Herculane. În drum spre casă ne-am oprit pe urmele lui Tudor Vladimirescu la Tismana. E impresionantă, extraordinară şi-ţi vine să te muţi acolo(asta dacă te primesc măicuţele). Chiliile măicuţelor sunt transformate în hoteluri de patru stele (cel puţin aşa arată din afară că în interior nu m-au primit) iar "chiliile" pentru oaspeţi nu pot fi descrise la cât de bine arată.  
Debrecen

Peştera Urşilor
Peştera Urşilor 






Ce credeţi ca e aici?...................
Vreun hotel ceva?..................... E mănăstire Tismana. Foarte frumoasa!!!!